din nou toamna

Numai Dumnezeu stie cat am asteptat sa vina toamna. sa nu mai aud sirenele salvarilor. dar imi ingheata picioarele mai crunt ca niciodata. ei bine, fac o baie. adica n-o fac eu propriu-zis. ma bag in cada, dau drumu' la apa fierbinte sa-mi curga peste picioarele sloi si stau asa vreo 20 de minute. dupa care ies. dar cate bai pot face pe zi? ca picioarele imi ingheata de mai multe ori in timpul zilei. sosete de lana am in picioare, dar degeaba.

despre parinti si te iubesc

azi e ziua lu'tata. am preferat sa-i dau un mesaj decat sa-l sun, pentru ca tata nu vorbeste foarte mult. mama zicea despre el ca e mut si ca "mutu fute pamantul". eu stiu cum o fi acum si cu pamantul asta...chiar o avea de-a face cu mutii? habar n-am. in fine...i-am scris in mesaj ca-l iubesc. mie mi-e usor sa spun te iubesc, pentru ca iubesc mult. stiu ca si el ma iubeste, chiar daca nu-mi spune. stiu ca si mama ma iubeste, chiar daca nu-mi spune. m-am intrebat de multe ori daca parintii le spun copiilor lor ca-i iubesc, sau mai exact cati dintre ei fac asta. nu cred ca sunt foarte multi la numar. eu una stiu ca mama imi spunea ca ma iubeste cand ma facea handicapata sau cand eu greseam din punctul ei de vedere cu ceva si-mi spunea bine-cunoscutul "eu te-am facut, eu te omor". fiecare parinte isi arata afectiunea intr-un anumit fel. pana si lipsa de afectiune e tot o dovada de afectiune. spun asta pentru ca daca aveam parte de mai multa afectiune, ajungeam acum vreo pitipoanca fara prea multa materie cenusie, cum spune mama.

cred ca de invatat avem multe de invatat de la parintii nostri, dar in primul rand, trebuie sa invatam sa facem pace cu noi insine si cu destinul ce ne-a fost dat, sau dupa cum spunea Bernard Werber in "Thanatonautii": "Nu exista decat un singur fel de a-ti iubi parintii. Sa le ierti totul, indiferent ce-au facut. Dupa aceea, nu-ti mai ramane decat sa te ierti pe tine insuti ca nu i-ai iertat mai devreme."

Ultimul Don Quijote

Am crezut atat de mult in ultimul el, era un fel de Dumnezeu al meu. Atat de mult am crezut in el, incat dupa, aproape ca mi-a luat Dumnezeu mintile de tot. Meritam una ca asta. Oricine cauta si nu stie ce vrea si vrea tot si nu vrea nimic, ramane fara minti mai devreme sau mai tarziu. Nu-l mai vreau pe el. Nu o mai vreau nici pe ea. Ma vreau pe mine si atat. Si-l mai vreau pe Dumnezeul meu. Vreau sa fie mereu cu mine. Si ingerii la fel...pentru ca vreau sa "dorm cu ingerii din nou".

Pastile pentru diavol

azi m-am indragostit de diavol.

sa spun drept,

mi-a luat mintile cand eram mai mica

acum ca am mai crescut

l-am gasit in mine.

in tine a intrat o singura data

pentru ca esti mai intunecat

decat insusi diavolul.

tu esti violul primordial.

eu sunt curva inocenta.

Recenzie la Revizorul

Nu stiu cati dintre voi ati observat acest aspect la teatru, insa eu am un simt olfactiv foarte dezvoltat si nu ma pot abtine sa nu comentez despre mirosul care ma izbeste cand intru intr-o sala de teatru si se ridica cortina. Imi da o senzatie stranie. Ce e si mai ciudat e ca nu pot pune mana exact pe lucrul care provoaca acest miros. Sa fie decorurile? Sa fie parfumurile actorilor amestecate? Ideea e ca acest miros difera de la un spectacol la altul. Habar n-am. Insa pe mine una, ma cam infricoseaza mirosul. Pentru ca nu seamana cu nimic. Acest miros, amestecat cu inceputul oarecum dramatic al piesei de teatru "Revizorul", in care primarul orasului X tine un discurs, iar pleaba de functionari aplauda sincron si ia notite la comanda impusa subtil de primar, mirosul mi s-a parut de-a dreptul creepy.

Pe scurt, in Revizorul, putem vedea cum un terchea-berchea doi lei perechea de tenor sau ce-o fi fost el, care nu are dupa ce-si castiga painea, ajunge sa fie confundat cu revizorul care trebuia sa soseasca in orasul X din Rusia, de catre doi cetateni. Piesa de teatru e in regia prea-stimatului Horatiu Malaele, care a interpretat si rolul falsului revizor. Abia dupa piesa am aflat ca rolul de fapt ii este atribuit lui Stefan Banica Jr.

Pe parcursul piesei, vedem cum o intreaga sleahta de functionari inculti este prostita pe fata de Excelenta Sa Falsul Revizor, care sufera de mitomanie si cum acesta se imbogateste si de asemenea o defloreaza pe fata primarului, interpretat aproape fara cusur de George Mihaita. George Mihaita m-a surprins intr-un mod foarte placut cu acest rol, dupa ce-l mai vazusem intr-o piesa de teatru la care era mai-mai sa ma ia somnul. ("Poker")

In final, ajunge si revizorul adevarat si locuitorii sunt din nou lasati fara bani, iar concluzia este trasa de insusi primarul orasului, care se adreseaza publicului, spunand ca "radeti de voi insiva"

Eu una nu prea radeam, asa ca pot spune ca m-am scos. :P

Cu palma mea

Cu palma ta

Sub fata mea

As fi dormit mai bine-asa.

Si soarele nimic nu-mi mai spunea.

Nici nu zambea, nici nu ploua

Cand palma mea e-n palma ta,

Cand fata ta era-ntr-a mea,

Cand sufletu-mi in piept zbura.