Despre anotimpuri si paparude

Mergand pe strada, ma gandeam la mine (ca o egoista ce sunt) si la cum ma enervez cand nu-mi ies lucrurile asa cum imi planific. Sau la cum ma supar pe vant, cand bate prea tare samd. Si ma intrebam: da' pamantului i-o placea cand e asa frig? Sau cand e prea cald? Sau cum ar fi sa se impotriveasca? Si sa spuna: ba, stiti ce? Pan-aici! ia ca io nu mai suport anotimpurile astea care tot vin peste mine! Sa se zgaltaie un pic si sa mai scuture cativa din homo sapiensii pe care-i tine-n spinare. Dar nu. Pamantul este acolo si punct. Nu conteaza cat de frig e si cat de mult ninge acum, pentru ca dupa asta, urmeaza sa rasara soarele si sa se incalzeasca. Pamantul nu are de ales, el este, pur si simplu.
Si ma gandeam la mine ce paparuda sunt cum ma enervez si ma incapatanez si ma agit si ma scalambai... exact ca un clovn.
Au fost cateva momente in viata cand am reactionat violent in public. Respectiv: o data cand am alergat sa prind metroul si la intrare s-a impins una-n mine, iar eu am opus rezistenta cu umarul. Se pare ca forta mea a dovedit-o, ca dupa ce s-au inchis usile s-a enervat si mi-a zis: ce-ai draga de te-mpingi asa, esti nebuna? iar eu i-am zis: hai poate-ti dau un pumn in cap ca sa vezi cat sunt de nebuna!
In mod evident, tipa si-a holbat ochii la mine, apoi s-a dus pas-pas printre ceilalti oameni, ca sa se ascunda de nebuna. Iar pe mine m-a bufnit rasu' c-am scos cuvintele alea pe gura. Si-acum rad copios cand imi aduc aminte.
Si a doua oara, am tipat la o vanzatoare pentru ca mi-a raspuns pe un ton flegmatic cand am rugat-o sa-mi arate un al doilea tip de blush. Dupa ce-am ridicat tonul, am purtat chiar o discutie amicala, in care ea mi s-a confesat ca nu prea se enerveaza si ca ar fi chiar culmea, ca are copil mic acasa si ca daca s-ar enerva asa din orice... apoi s-a scuzat ca poate a vorbit un pic mai tare, dar ii zisese cu cateva zile inainte o femeie, ca vorbeste incet ca o pisica. Cred ca trebuia sa-i spuna aleia ca-i nebuna, deoarece pisicile nu vorbesc! Am avut si io zeci de pisici si n-a zis una pas.
Ah! si a mai fost o data, cand chiar i-am dat unuia un pumn in cap. Dar asta pentru ca isi frecase madularul de mine in inghesuiala din autobuz. (dar despre asta, in alt articol)
Concluzia la care am ajuns este ca nu conteaza daca-ti place sau nu , sau daca viata are sens sau nu uneori, pentru ca ea, ca si pamantul asta pe care traim, doar este. Viata pur si simplu este! Sau viata este pur si simplu. Sau viata este pura si simpla. O zi buna si frumoasa!